Iată o primă contradicție: lemnul este un material  considerat a fi unul dintre cele mai bune izolatoare. De aceea, mânerele ibricelor, oalelor, tigăilor se făceau (și se mai fac și acum) din lemn. Tot din același motiv, îți dorești în casă o pardoseală de lemn – preferi să simți sub picioare căldura lemnului și nu răceala pietrei (gresie, marmură etc.). Iată două exemple practice care confirmă datele din tabelele tehnice cu coeficienți de izolare termică, unde lemnul are valori dintre cele mai mari.

Așadar: deși lemnul este considerat a fi printre cele mai bune materiale izolatoare termice, totuși oamenii își doresc să aibă sub pardoseala din lemn un sistem de încălzire. Oare nu aruncă cu banii pe fereastră?!!

  Și iată și a doua contradicție: rosturile între lamelele de lemn se produc din cauza micșorării dimensiunilor, iar umflarea parchetului se produce din cauza măririi dimensiunilor lamelelor (vezi articolele „Parchetul umflat și Legea lui Murphy” și „ De ce apar rosturi între lamele”).

Din manualul de fizică știm că, la căldură, corpurile își măresc dimensiunile. Și totuși, la instalarea pardoselii de lemn peste o șapă cu încălzire, suntem atenționați de riscul apariției rosturilor între lamele, adică LAMELELE ÎȘI MICȘOREAZĂ DIMENSIUNILE!

Cum e posibil?

În România, în ultimii ani, s-a extins din ce în ce mai mult ideea de instalare a unei pardoseli de lemn peste o șapă cu încălzire.  Dar nu numai în România. În Europa, acest trend există de ceva ani, iar în SUA, dimensiunile curentului au ajuns la o scară mult mai mare.

Ce se întâmplă, de fapt?

Ne întoarcem puțin la manualul de fizică și căutăm o explicație a fenomenului, ca să vedem dacă merită să achiziționăm și să instalăm pardoseala de lemn peste o șapă încălzită. Mă voi referi în cele ce urmează doar la suporturi (de pardoseli de lemn) pe bază de ciment, care pot fi încălzite, pentru că ele reprezintă soluția cea mai des folosită în România și în Europa.

Știu că definițiile nu sunt cea mai plăcută parte a unei explicații tehnice, dar nu putem face abstracție de ele dacă vrem să înțelegem fenomenul!! Așadar:

1. Numim ”sistem termodinamic” acel sistem format din corpuri care se pot găsi în interacțiune mecanică, termică, difuzională și chimică, atât între ele, cât și cu mediul înconjurător. Spunem că ”acest sistem se află într-o stare de echilibru termodinamic” atunci când proprietățile sale nu variază în timp. Un sistem termodinamic situat în condiții externe invariabile în timp va atinge, după un timp suficient de lung, o stare de echilibru termodinamic.
2. ”Conductivitatea termică” (sau ”conductibilitatea termică”) înseamnă proprietatea unui material de a conduce căldura.

Sistemul nostru este format din sistemul propriu-zis de încălzire (țevi/rezistențe etc.), șapă, adeziv, pardoseală de lemn și aer. În condițiile în care schimbăm un parametru – de exemplu temperatura – tot sistemul va ajunge în echilibru după un timp.

Altfel spus, dacă noi punem în partea de jos a țevilor/rezistențelor, precum și în lateralele lor, materiale cu valori mai mari de izolare termică decât lemnul, atunci când apa din țevi se va încălzi, cea mai mare parte a căldurii se transferă în zona cu valori mai mici de izolație termică. În cazul nostru, se va duce către sistemul  șapă-adeziv-pardoseală de lemn-aer până când întreg sistemul va ajunge la o temperatură de echilibru mai mare decât temperatura inițială. Rapiditatea cu care se transferă căldura de la țevi/rezistențe la pardoseală depinde de tipul esenței de lemn, de grosimea lui, de tipul adezivului.

Este eficient?

În practică, acest sistem de încălzire a demonstrat că este convenabil din punct de vedere al costurilor. Adaugăm la aceasta și creșterea confortului, dar și creșterea statutului social și iată că avem argumente pentru utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a încălzirii prin pardoseală.

În ceea ce privește apariția rosturilor, acesta este un fenomen firesc. O pardoseală de lemn montată peste o șapă cu încălzire (cu apă sau electrică) presupune riscuri suplimentare de degradare/ distrugere. Iată de ce:

Presupunem că am optat pentru o încălzire cu apă a șapei. Etapele procesului de instalare a pardoselii de lemn și modul în care lemnul reacționează sunt următoarele:

1. Mai întâi s-au poziționat țevile, s-au făcut toate probele de funcționare și s-a acoperit cu șapă toată suprafața.
2. Urmează, apoi, să se instaleze pardoseala de lemn (nu orice pardoseală, ci una recomandată de o firmă specializată!!).
3. Instalarea pardoselii este condiționată de parcurgerea unui „protocol” ce se întinde pe o perioadă de aproximativ o lună, timp în care centrala (care comanda încălzirea apei din țevile aflate în șapă) se deschide, funcționează în regimuri diferite și apoi se închide.

Motivul acestei proceduri este eliminarea oricărei urme posibile de umezeală din șapa care s-a turnat peste țevi. Chiar dacă șapa are o culoare care pare a fi uscată, chiar dacă unele aparate de verificare a umidității indică valori considerate a potrivite pentru instalarea pardoselii de lemn, este obligatorie parcurgerea protocolului. Dacă nu se respectă acest protocol, odată cu deschiderea centralei, lemnul pardoselii va absorbi acea puțină umiditate rămasă în șapă și își va mări dimensiunile. Dacă cantitatea de umezeală este mai mare, atunci există riscul ca lamelele de lemn să se dilate iar pardoseala să se umfle  (iar dacă dilatarea datorată căldurii se va suprapune peste dilatarea produsă de umiditatea remanentă din șapă, șansele de umflare a pardoselii sunt foarte mari!!).

4. Apoi, cu centrala închisă, se instalează pardoseala de lemn.

5. După instalare, se va deschide centrala iar căldura apei va fi transferată, pe rând, șapei și apoi lemnului. Așa cum am văzut în articolul „De ce corăbiile din lemn pot pluti ani de zile iar pardoselile din lemn trebuie ferite de umiditate?”, lemnul, în momentul instalării, va avea umiditatea de echilibru diferită de valoarea zero. Încălzirea sa va duce la evaporarea parțială a umidității din celulele lemnului, ce ce va determina micșorarea dimensiunilor acestuia. Micșorarea datorată evaporării umidității din lemn va fi întotdeauna mai mare decât dilatarea datorată căldurii.

Iată cum, la încălzirea prin șapă, pardoseala de lemn poate la început să se umfle, ca mai apoi să apară rosturi între lamele.

Pentru a diminua aceste riscuri, trebuie să avem în vedere următoarele (este bine să revedem și articolul ”7 lucruri esențiale despre durabilitatea pardoselilor de lemn”):

1. alegerea unei firme specializate în achiziționarea pardoselii, a materialelor necesare instalării și care are personal calificat pentru acest tip de instalare;
2. achiziționarea unei pardoseli produse dintr-un lemn cu stabilitate dimensională corespunzătoare;
3. achiziționarea unor materiale necesare instalării, cu calități superioare, calități care să nu se schimbe în timp datorită încălzirii prin pardoseală;
4. respectarea „protocolului de uscare a șapei”;
5. exploatarea centralei fără șocuri. Deschiderile și închiderile repetate ale acesteia la valori maxime vor afecta pardoseala de lemn;
6. respectarea unui program de exploatare și întreținere care să nu modifice umiditatea de echilibru a pardoselii.