Spun clienților mei, tot timpul, că durabilitatea unei pardoseli de lemn crește cu atât mai mult cu cât suportul de instalare (adică suprafața pe care se instalează parchetul) este mai bun.  Și aceasta deoarece primesc de la mulți dintre ei, întrebări de tipul: ”De ce ar trebui să dau bani în plus pentru suportul de pardoseală, că oricum nu se vede?” sau ”Am băgat o groază de bani în parchet, iar dumneata îmi ceri acum să cheltui în plus și cu suportul?”

Întrebări corecte, de fapt, atât timp cât nimeni nu le explică ce legătură este între suport și pardoseală. Așadar: cum influențează suportul durabilitatea unei pardoseli de lemn?

Am să vă povestesc un caz pe care l-am întâlnit recent:

Proprietarul unui apartament și-a dorit o pardoseală masivă de lemn, cu dimensiuni mari, în care să fie inserate mici insulițe de piatră – un design ceva mai deosebit, pe care chiar l-am apreciat! Atât piatra, cât și pardoseala de lemn se instalau pe o șapă pe bază de ciment pe care care eu am evaluat-o la momentul respectiv ca fiind necorespunzătoare. Adică șapa era proaspăt turnată (umiditatea era ușor peste valoarea maximă acceptată pentru a începe instalarea) iar duritatea ei era sub limitele admise (era nisipoasă). Conform modelului, îmbinarea celor două materiale – lemnul și piatra –  se făcea la același nivel, fără rosturi între ele.

Proprietarul a solicitat ajutorul mai multor firme specializate în instalarea pardoselilor de lemn; a optat pentru varianta cea mai ieftină, în care atât piatra, cât și pardoseala de lemn se lipeau direct de șapă, fără ca aceasta din urmă să mai fie tratată în vreun fel.

După o perioadă de la instalare, a observat că pardoseala de lemn are mici rosturi intre lamele, ușoare deformări de lamele iar pe alocuri, desprinderi  de suport. Pentru rezolvarea problemelor apărute, nu a mai apelat la firma care instalase pardoseala, ci a chemat o alta.  Aceasta a făcut înlocuiri, reparații  de sapa și apoi a rașchetat și a refinisat toată suprafața.

După aproximativ 5 ani, proprietarul a observat alte desprinderi de suport ale  lamelelor  de parchet, a văzut că s-au generalizat rosturile intre lamele și că finisajul se uzase în mod pronunțat (rosturile amplifică senzația de uzură pronunțată). A apelat din nou la serviciile firmei care făcuse reparațiile și refinisarea, optând tot pentru varianta cea mai ieftină de reparații și înlocuiri locale.  După încă un an, au reapărut rosturile și desprinderile, așa că proprietarul a renunțat la pardoseala de lemn, spunând că “M-am săturat de atâtea reparații și bani băgați în parchetul ăsta. Nu mai vreau să am de-a face cu pardoseala de lemn!”

Am înțeles, pe de o parte, supărarea omului! Din nefericire, însă, de-a lungul celor șapte – opt ani, el a cheltuit bani, timp și nervi pentru a repara EFECTUL, ignorând CAUZA defecțiunilor repetate: suportul pe care s-a făcut instalarea parchetului!

Deși nu este vizibil, suportul pe care se instalează este tot atât de important ca și pardoseala pe care o achiziționați. Dacă el nu este tratat cu aceeași seriozitate cu care este tratat și parchetul, în decursul timpului poate crea mari neplăceri legate de durabilitate (orice om își dorește ca pardoseala pe care o are în casă să-și păstreze  o perioadă cat mai mare de timp aceleași caracteristici estetice și tehnice pe care le are imediat după instalare!).

Ca în orice domeniu, și pardoselile de lemn au evoluat de-a lungul timpului și s-au diversificat. La început a fost suportul de lemn pe care se fixau scândurile de lemn sau alt tip de pardoseală de lemn. După câteva secole, a apărut șapa pe bază de ciment. După alte câteva decenii, au început să fie folosite șape pe bază de sulfat de calciu, bitum, piatra sau metal. În aceeași perioadă, sistemul  de instalare s-a diversificat și el, nemaifiind neapărat nevoie de o instalare fixă a pardoselii de lemn peste suport.

Pentru situația în care pardoseala se instalează fix, peste  un suport de șapă, sunt câteva condiții esențiale care trebuie respectate pentru un suport cât mai bun:

1.ORIZONTALITATEA. Deși este greu de obținut o suprafață perfect orizontală, cu cât ne apropiem mai mult de orizontalitatea ideală, cu atât este mai bine. Denivelările și pantele sunt acceptabile doar până la anumite valori.

2. COMPOZIȚIA. Aceasta ar trebui sa fie una omogenă și conforme cu rețetele de fabricație specifice și cu normele admise, astfel încât în timp să nu apară fisuri, denivelări  sau ruperi, ca urmare a diferitelor  tensiuni la care poate să fie supusă (mobilier greu, șocuri mecanice, variații de umiditate a pardoselii de lemn care presupun și ruperi de șapă etc.). Mai mult, un suport de pardoseală trebuie să se încadreze fonic în limitele normativelor, pentru a nu transmite sau reflecta zgomotul peste anumite valori.

3. UMIDITATEA trebuie să se încadreze în anumite limite. Măsurătorile se fac cu aparate specifice. (pentru detalii despre efectul umidității asupra pardoselilor citește și articolul ”De ce corăbiile din lemn pot pluti ani de zile, iar pardoselile de lemn trebuie ferite de umiditate?”)

4. TEMPERATURA trebuie păstrată și ea între anumite limite. Șocurile de temperatură ori valorile prea mari sau prea mici pot influenta negativ parchetul instalat pe suportul de șapă.

5. RUGOZITATEA. Un suport de metal are rugozitate diferită față de unul din mozaic sau unul din șapă pe bază de ciment; de aceea, pentru instalarea diferitelor tipuri de pardoseală de lemn se folosesc grunduri și adezivi specifici.

În cazul în care pardoseala se instalează fix, peste  un suport de lemn, câțiva factori de urmărit

pentru suport ar fi:

1. Orizontalitatea
2. Umiditatea
3. Rigiditatea. Un suport de lemn cat mai rigid poate reduce scârțâitul sau transmiterea zgomotului.

Așadar:

Din dorința de a face o economie, sunt clienți care renunță la tratarea suportului (tratament care i-ar crește rigiditatea) sau îl tratează incomplet, în favoarea unei pardoseli de lemn cu finisaj scump și/sau a unui model de instalare complicat. Sau altfel spus, investesc în estetică, în defavoarea durabilității, așa cum a făcut proprietarul din exemplul de mai sus. (Citește mai multe despre durabilitate în articolul ”7 lucruri esențiale despre durabilitatea pardoselilor de lemn”).

Rezultatul pe termen lung este, însă, opus calculului făcut; da, se plătesc ceva mai puțini bani la momentul instalării parchetului, dar pardoseala respectivă, în loc să dureze decenii, va începe să facă probleme într-un timp mult mai scurt. Va fi nevoie de o rașchetare prematură,  ca  apoi să se facă o altă reparație, urmată de o nouă rașchetare într-un timp în care, în mod normal, nu ar fi fost nevoie de nicio intervenție, dacă suportul de șapă ar fi fost tratat într-un mod corespunzător. (Citește mai multe despre rașchetare în articolul ”Tot ce ai nevoie să știi despre rașchetarea parchetului!”)

În cazul proprietarului de mai sus, cele două reparații și rașchetări l-au costat cel putin 50 % din valoarea investiției  inițiale, în condițiile în care durata de viață a parchetului a scăzut de cel puțin 5 ori.  La banii cheltuiți adaugăm deranjul, insatisfacția unui finisaj care se deteriorează mult mai repede decât ar fi fost firesc și costul suplimentar al unei noi pardoseli de piatră. Practic, respectivul a cam aruncat banii, iar estetica dorită a fost plătită cam de 6 – 7 ori mai mult pe an (dacă împărțim investiția inițială la numărul de ani de viață recomandați pentru pardoseala respectivă).