Cuvântul ”parchet” este cel mai des folosit, în România, pentru a defini pardoselile de lemn. Așa cum am vazut în articolul “Ce sa aleg: parchetul masiv sau stratificat?”, parchetul este inclus în marea familie a pardoselilor de lemn. Dacă în perioada anilor 1600  – 1650, arhitecții palatelor franceze vorbeau despre parchet (parchetul fiind “bucăți mici de lemn finisate și instalate în diferite modele”), în aceeași perioadă, în America de Nord se folosea scândura pe post de pardoseală.

Pentru că, în prezent, esențele tari de lemn se folosesc și la parchet, și la dușumea, vom încerca, de fapt, să găsim răspuns la întrebarea: de ce PARDOSELILE DE LEMN se fabrică doar din esențe tari?

De-a lungul anilor, pardoselile de lemn au fost făcute din foarte multe esențe de lemn: stejar, brad, pin, salcâm, frasin etc. La început, s-a folosit esența care se putea procura cel mai ușor, era cea mai ieftină și se prelucra rapid, fără prea mari bătăi de cap. Odată cu trecerea timpului și pe măsură ce se mărea numărul celor care își permiteau să-și pună pardoseli de lemn în case, pretențiile au crescut și esențele de lemn s-au diversificat.

Teoretic, pardoselile de lemn se pot fabrica din orice esență de lemn, numai că diferă foarte mult timpul în care aceasta rămâne cu suprafața nealterată și cu forma nemodificată.

Așa cum explicam și în articolul „Tot ce ai nevoie să știi despre rașchetarea parchetului”, uzura este cea care face ca o pardoseala să îmbătrânească și să se deformeze. Pentru a păstra pardoseala cât mai „tânără” și nedeformată, a fost nevoie să se studieze structura lemnului, să se afle proprietățile fizice și mecanice ale fiecărei specii de lemn și, la final, să se experimenteze. Acest proces a fost și este un proces  continuu!  Am fost surprins să aflu că și în anul 2018 există arbori despre care nu se poate spune cu certitudine cărei specii de lemn aparțin!

Astfel, ca orice alt material, și lemnul are greutate (deci și densitate), are  duritate, stabilitate la umiditate (sau stabilitate dimensională), are rezistență la încovoiere și elasticitate. În plus, produsele din lemn trebuie să reziste la ciuperci și insecte.

Să luăm ca exemplu un factor de uzură mecanică – să zicem uzura de impact. Ne scapă din mână și se sparge, direct pe parchet, o vază mare și grea de cristal. Ce specie de lemn rezistă mai bine (nu se deformează) la impact? Bradul, pinul, laricea (deși acesta are și alte calități care îl fac să fie folosit și pentru pardoselile exterioare) sau stejarul, fagul și salcâmul?  Consultăm tabelele cu rezistența la impact (sau duritate) și vedem că ultimele esențe au valori mai mari. Așadar, în cazul bradului, pinului sau laricii, urma lăsată pe parchet de vaza spartă  va fi mai pronuntata decât în cazul stejarului, fagului sau salcâmului. Asta înseamnă că pentru o suprafață fără adâncituri, sunt recomandate speciile de lemn mai tari (mai dure).

Luăm un alt exemplu de uzură – cea datorată variațiilor de umiditate (caz în care urmărim să apreciem stabilitatea lemnului). Să spunem că persoana care întreține pardoseala a folosit apă în exces, în două camere. În prima era o pardoseală de brad  (conform tabelelor, bradul are o  stabilitate dimensională  mică), iar în a doua cameră, o pardoseală de stejar (conform acelorași tabele, stabilitatea stejarului are valoare mai mare decât a bradului). Probabil că a doua zi vom observa, în prima cameră, deformări locale și urme de umezeală la îmbinări, pe când în a doua vor fi doar câteva urme de umezeală, în cel mai rău caz.

Și în cazul uzurii de impact, și în cazul variațiilor de umiditate, dacă apar deformații mari, soluția este rașchetatul (vezi articolul „Tot ce ai nevoie să știi despre rașchetarea parchetului”).  Numai că, în cazul parchetului deformat prin impactul cu vaza de cristal, pentru a-l reorizontaliza/replaneiza, dacă este din esență moale (brad, pin, larice), stratul de lemn ce trebuie îndepărtat va fi mai gros decât în cazul pardoselilor din esențe tari (pentru că adânciturile provocate de vaza de cristal scăpată, sunt mai adânci).

In cazul variației de umiditate, pentru a scoate deformările, lemnul moale de brad sau pin va trebui să fie rașchetat, pe când stejarul, nu.

În concluzie: pentru ca o pardoseală de lemn să arate bine cât mai mult timp, atunci când lemnul este degradat-deformat, el trebuie rașchetat-refinisat. Prin rașchetare se obține o reorizontalizare.  Dacă stratul de lemn rașchetat (îndepărtat) este mai gros (la speciile de lemn mai moi), atunci numărul rașchetărilor posibile va fi mai mic, comparativ cu speciile din esențe tari. Rezultatul este că durabilitatea pardoselilor de brad, pin, larice etc. este mai mică decât cea a parchetului de stejar, fag sau salcâm.

Dacă facem și un calcul economic, vom fi surprinși să vedem că, deși pardoseala de brad  este mai ieftină la achiziție, dacă împart prețul la numărul de ani de viață al acesteia, prețul pe an al pardoselii moi este aproape de două ori mai mare decât prețul/an de viață al unui parchet din lemn de esență tare. Așadar, ce vrem? O pardoseală din lemn moale, care costă mai puțin la început, dar care va rezista o perioadă mai scurtă de timp sau o pardoseală din esență tare, care costă mai mult la achiziție, dar ne vom bucura de ea timp îndelungat?

Așadar, putem spune cu certitudine că, în cazul parchetului, este de preferat un lemn de esență tare, comparativ cu unul de esență moale. Motive?

1.  Pardoseala din lemn tare este mai rezistentă la diferitele tipuri de uzuri care apar de-a lungul timpului;

2. Banii dați  pentru achiziționarea și instalarea unei pardoseli de lemn de esență tare sunt cheltuiți mai eficient decât cei dați pentru achiziționarea și instalarea unei pardoseli de lemn din esență moale.

Totuși, de ce există și acum pardoseli de lemn de conifer (brad, pin, larice)  – specii de lemn considerate moi – atât în interiorul caselor, cât și în exteriorul lor?

Un prim răspuns ar fi: valoarea investiției fiind mai mică și durabilitatea scăzută, acest tip de pardoseală este eficientă acolo unde durata de viață a construcției ar trebui să fie scurtă sau acolo unde durabilitatea nu este importantă – vezi construcțiile temporare. Un alt răspuns ar fi că mirosul lemnului de conifer este unic, fibra lemnului are un aspect plăcut iar culoarea finală a pardoselii îl face apreciat.

Dar dintre speciile tari, ce esență de lemn să aleg?

Așa cum am argumentat mai sus, speciile cu duritate cât mai mare rezistă cel mai bine la uzura mecanică. Dacă ne referim la stabilitatea dimensională, vom avea surpriza ca nu întotdeauna cele mai dure specii de lemn să aibă și stabilitatea dimensională cea mai bună! În funcție de structura lemnului, anumite specii se dilată mai mult decât altele, în direcții diferite. În cazul uzurii datorate îmbătrânirii in timp, datorită expunerii la oxigenul din aer sau a altor elemente chimice din materialele cu care o pardoseală de lemn intră in contact, apar ciuperci care duc la putrezire. O specie de lemn este mai sensibilă decât alta. Și atunci, care este cea mai bună alegere? Cel mai bine este să discutați toate aceste aspecte cu un specialist, care are și informațiile, și experiența necesare pentru a vă da cea mai bună soluție.